Cartea neagra a comunismului: Crime, teroare, represiune este o carte care descrie istoria represiunilor politice si civile a statelor comuniste incluzand genocidurile, executiile extrajudiciare, deportarile si foametele artificiale.

Cartea a fost publicata in 1997 in Franta cu titlul Le Livre noir du communisme: Crimes, terreur, repression.

Cartea a fost scrisa de mai multe cadre universitare europene si editata de Stephane Courtois.

Numarul estimat de victime

Introducerea formulata de Staphane Courtois afirma ca „…Regimurile comuniste… au transformat crimele in masa in sistem de guvernare in plina floare.” El citeaza un numar total de 94 de milioane de morti fara sa fie numarate si „decesele in exces” ( scaderea populatiei datorita numarului mic de natalitate ).

Scaderea numarului de decese dat de Courtois este urmatorul:

-65 de milioane in Republica Populara Chineza
-20 de milioane in Uniunea Sovietica
-2 milioane in Cambodia
-2 milioane in Coreea de Nord
-1,7 milioane in Africa
-1,5 milioane in Afganistan
-1 milion in statele comuniste din Europa de Est
-1 milion in Vietnam
-150.000 in America Latina
-10.000 de decese in urma actiunilor miscarilor comuniste internationale si a partidelor comuniste care nu erau la putere

Courtois sustine ca regimurile comuniste sunt responsabile pentru numarul foarte mare de decese decat oricare alta ideologie sau miscare politica, inclusiv Nazismul.

Statisticile victimelor include executii, distrugerea intentionata a populatiei prin foamete, si decesele cauzate de deportari, incinte fizice, sau prin munca fortata.

Represiunile si foametea care au avut loc in Uniunea Sovietica in cadrul regimurilor lui Lenin si Stalin descrise in carte sunt:

-executia a zeci de mii de ostatici si prizonieri, si uciderea a sute de mii de muncitori si tarani revoltati din 1918 pana in 1922;
-foametea din Rusia, care a cauzat moartea a 5 milioane de oameni;
-exterminarea si deportarea cazacilor de pe Don in 1920;
-uciderea a zecilor de mii de incarcerati in lagarele de concentrare intre anii 1918-1930;
-epurarea cea mare care a ucis aproape 690.000 de oameni;
-desculacizarea a 2 milioane de culaci intre 1930-1932;
-moartea a 4 milioane de ucraineni (Holodomor) si a altor 2 milioane pe vremea foametei sovietici din 1932-1933;
-deportarea polonezilor, ucrainenilor, moldovenilor si a oamenilor din statele baltice din 1939-1941 si 1944-1945;
-deportarea germanilor de pe Volga in 1941;
-deportarea tatarilor crimeeni in 1943;
-deportarea cecenilor in 1944;
-deportarea ingusilor in 1944.

Courtois considera Comunismul si Nazismul nu foarte diferite ca sisteme totalitare.

El sustine ca regimurile comuniste au omorat „aproximativ 100 de milioane de oameni fata de cele 25 de milioane savarsite de Nazism”. Courts sustinea ca metodele de exterminare in masa au fost preluate dupa metodele sovietice.

Ca exemplu, el il citeaza pe oficialul statului nazist Rudolf Hoss care a organizat faimosul lagar de concentrare de la Auschwitz. Potrivit lui Hoss:”

„Seful Serviciului de Securitate al Reich-ului a trimis comandantilor o intreaga colectie de rapoarte in legatura cu lagarele de concentrare ale rusilor. Acestea descriu in detaliu conditiile, si organizarea, lagarelor rusesti, asa cum este furnizat de catre fosti detinuti care au reusit sa scape. S-a pus mare accent pe faptul ca rusii, prin angajarea lor masiva in munca fortata, a distrus popoare intregi.”

Courtois sustine ca genocide sovieticilor asupra popoarelor care locuiau in Caucaz si exterminarea unui numar mare de grupuri sociale in Rusia nu erau foarte diferite de cele executate de nazisti. Ambele sisteme comuniste si naziste considera o parte a umanitatii nedemne de existenta.

Diferenta este ca modelul comunist se bazeaza pe sistemul de clase, in timp ce modelul nazist de rasa si teritoriu. Courtois sustinea ca:
„Genocidul impotriva unei „clase sociale” poate fi echivalenta cu genocidul impotriva unei „rase” – foametea deliberata a unui copil chiabur ucrainean ca urmare a foametei provocate de regimul lui Stalin este „echivalent cu infometarea copiilor evrei din Varsovia ca urmare a foametei provocate de regimul nazist”.

De asemenea sustinea ca „dupa ce genocidul impotriva evreilor a devenit un proverb pentru barbarismul modern, rezumatul terorii in masa din secolul XX… mai recent, un singur accent serios privind genocidul evreilor in incercarea de a caracteriza Holocaustul ca o atrocitate unica a impiedicat, de asemenea, evaluarea altor episoade de marime comparabila in lumea comunista.
La urma urmei, pare cu greu plauzibil ca invingatorii care au contribuit la distrugerea unui sistem de genocid sa fi pus ei insisi aceleasi metode in practica.
Atunci cand se confrunta cu acest paradox, oamenii, in general, prefera sa-si ingroape capul in nisip.”